Iași-nghite

Miros înecăcios de pufuleți. Aromă vagă de bălegar. Transpirație, dominându-le pe toate. Iași, RATP, 41B, 2000 și ceva. Vara, evident.

Oră de vârf. Fiind singurul mijloc de transport în comun cu traseu Independenței – Blocuri Ciurea era, desigur, suprapopulat de alți cetățeni respectabili ai acestei comune care, din bun-simț, modestie și dorința de a nu-și etala opulența prezentându-se la domiciliu în mașinile lor scumpe, împărțeau experiența sărăciei cu alții de-al de noi.

Aș fi crezut că e una din zilele norocoase în care prinzi un loc liber pe scaun fără luptă. De reținut: e, mai mult ca sigur, o capcană! Așadar, pe rândul alăturat, pe cele 4 scaune poziționate deasupra roții stătea o cetățeancă modestă (zic, judecând după fusta înflorată al cărui model abia se mai distingea din cauza unui strat gros de noroi și jeg) așa cum apucase: cele 150 kg (lejer, aproximativ) ale ei pe 2 scaune și un morman de sacoșe (cu lucruri cumpărate în mod cinstit, nu ne îndoim) pe celelalte scaune.

Și cum stătea așa, îngrămădită, cu o sacoșă clasică, tipic românească de rafie între picioare, o fi concluzionat că drumu-i lung și foamea nu așteaptă până ajungi tu acasă. Așa că scoate o pungă de chipsuri Lays cu paprika (sortiment de care jur ca nu m-am mai atins de-atunci și până în prezent) și începe să mănânce. Antreu, aperitiv – frumos, elegant, cât de cât.

Și cum mașina mea nu consumă atâta ulei cât are un singur chips, evident că doamna s-a murdărit puțin. Doar puțin… Și na, cum cel mai curat lucru de care se putea curăța (?!) era fusta… eh…

Totul bine, trec 5 minute și jumătate de stație super super wow. Făcând un calcul, o regulă de 3 simplă – că 150 kg îs 3 oameni, deci de aici regula de 3 simplă, haha - și-a dat seama doamna că 150g de chipsuri la 150kg dă puțin cu virgulă. 1g/ kg? Se decide astfel să treacă la felul întâi. Și cum pentru orice femeie geanta sau sacoșa e baie, dulap, coafor, salon, farmacie, supermarket, frigider, scoate un pachet de unt – pe un sfert, ce-i drept, că g/ kg și nah… De menționat: unt President, ca să știm cu cine ne încurcăm, corect? Corect. Mai bagă o juma’ de cot în sacoșă până dă de un colț de pâine rămas după hrănit porumbeii. Și cum nu e chiar legal portul de arme albe pe stradă, mai ales că în cazul ei ar fi fost prea evident cotrastul, știi cum zic… N-a scos niciun cuțit, scuze.

A-NCEPUT FEMEIA SĂ ÎNTINDĂ UNTU’ CU DEGETUL PE COLȚUL DE PÂINE. O scenă demnă de Master Chef: un strat cremos alb-gălbui îmbinându-se cu un strat maroniu-negru cu o identitate îndoielnică și de preferat nedeterminată. Băi și dă din nou să se șteargă cu fusta… Se uita pierdută până unei femei i-a ajuns scena (sau prânzul) până în gât și-i întinde un șervețeluț. Nu, se răzgândește și-i dă tot pachetul. Ea l-a luat, l-a aruncat în sacoșă că, de, șervețele albe pentru zile negre…

Nu am o concluzie sau o morală că n-are rost. Anii de RATP ies la suprafață.

Cadavre vii într-o țară de sfinți

                  Oh, tu, Sistemule Solar, cu Terra ta bonavă!

                  Oh, tu, Pămând bolnav, cu minunile tale naturale și cu sclavii tăi infecți !

                  Oh, tu, Europă ipocrită, cu România ta în comă!

                  Oh, tu, sărmană Românie, cu Iașul/ Iașiu tău murdar!

                  Oh, tu, Iașule/ Iașiule, oraș cu aer de capitală cuturală și miros de vaci!

                  Oh, tu,  Iașule / Iașiule, cu oamenii tăi ipocriți!

                  Oh, eu! Cât vă iubesc pe toate!

                  Oh, Universule, cât apreciez că nu m-ai făcut planetă! Cât apreciez că sunt doar un moment în infinitatea ta! Cât apreciez propria-mi efemeritate! Cât apreciez că nu mi-e dat să fiu nemuritoare, veșnic trează, conștientă de propria-mi distrugere!

                  Jesus/ Thor/ Zalmoxes/ pe cine mai vrei tu să dai vina, de ce a fost necesar să creați omul? De ce ați numit cu atâta ipocrizie omul ,,Ființă divină”, ,,după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”? O fi și Dumnezeul ăsta la fel de ipocrit ca noi?

                  Entități superioare, jucați Sims cu acest Univers? It’s not funny anymore. Când aveți de gând să utilizați TESTINGCHEATSENABLED TRUE , să ștergeți tot ce e în plus, să  scăpați de tot ce e inutil? Să începeți un nou joc în același oraș…

                  De ce ne-am născut așa? De ce să nu putem șterge tot ce e în plus?

                  Ca de exemplu, tu, șofer de autobuz incult? Tu, care după ce ai fost înzestrat cu atâtea! Tu, care ești înconjurat de atâtea posibilități! Tu, omule insignifiant! Tu, om nenorocit care poluezi planeta cu simpla-ți prezență! Tu, șofer de autobuz limitat care îți înnozi limba și vomiți engleză, când nu-ți cunoști limba maternă și când nu ești în stare să articulezi două cuvinte? Ce-ai făcut tu ca să meriți să rămâi în joc?

                  Tu, țăran parvenit cu BMW x6? Tu, șmecher cu valoare și fițe care ai pupat cine știe câte funduri pentru mașina aia? Even worse, câți oameni, sau, mai concret, câți șoferi de autobuz ai aruncat în stradă pentru mașina aia? Tu, țăran needucat care conduci cu 70 km/oră într-o zonă rezidențială dintr-un cartier neimportant de vile dintr-un sat de a capătul orașului? Tu, țăran wanna-be care gonești cu muzica la maximum pe un drum prăfuit, abia betonat, urmărind cel mai probabi s-o impresionezi pe Leana care mulge vaca pe marginea drumului, că poate-poate te-o mulge și pe tine? Tu ce-ai făcut să meriți să rămâi în joc?

                  Tu, vânzătoare needucată de bilete? Tu, care stai toată ziua numărând bani, ceea ce ai facut mai mult ca sigur toată viața, dar nu într-o tonetă de bilete (știi cum zic)? Tu, liliac antic care ar trebui să fii sociabil și în serviciul cetățenilor? Tu, molie plină de sclipici care abia te târâi după fundurile șoferilor de autobuze? Sau o fi invers? Tu ce-ai făcut să rămâi în joc?

                  Tu, planetă pe 4 picioare? Tu, cutremur ambulant care, la rându tău, ar trebui să fii în serviciul cetățenilor, să-i modelezi, să-i înveți? Tu, femeie-profesor doar în acte, tu care educi pe alții în spiritul în care ai fost tu dresată? Tu, care vrei să vezi specia umană în ruine de dimensiunea Colosseum-ului, așa, ca tine? Tu, gaură neagră, tu, care rămâi în sistem doar ca să sugi bani spre nenorocirea generațiilor următoare? Sau nu banii sunt cei pe care aștepți să-i sugi? Tu ce-ai făcut să rămâi în joc?

                   Ne-am dus dracu' și ne tot ducem. Și orice-am face, tot nu-i nimic de făcut. Cadavre vii într-o țară de sfinți. Încă un călduros "MUMU ROMÂNIA!"